Autor: Denisa Șandor – Redactor GOJDIȘTII
Profesia de dascăl nu este doar o meserie, ci o adevărată artă. E de la sine înțeles că societatea nu ar fi evoluat în același mod dacă toți cei pe care noi îi numim „profesori” nu ar fi fost în frunte la nivelul luptei educaționale. Astfel, pentru a onora istoria, dar și pentru a contribui la scrierea ei, vom continua seria interviurilor cu profesorii prin prezentarea domnului profesor de religie și istorie, Gelu Serea.
1. V-ați dorit mereu să deveniți cadru didactic sau v-ați planificat viitorul în alt mod?
Inițial, mi-am dorit să devin preot, motiv pentru care m-am îndreptat spre un liceu teologic și spre facultate cu același profil. Ulterior m-am reorientat și astfel iată că am ajuns dascăl!
2. Dumneavoastră nu predați o singură materie, ci două: istorie și religie. Cum credeți că ar fi mai ușor pentru profesori să îi determine pe elevi să se implice mai mult în cadrul oricăreia dintre cele 2 materii, dacă nu ar fi atât de restricționați de programă?
În primul rând eu consider că este vorba despre două discipline care au foarte multe lucruri în comun. În altă ordine de idei, ambele programe sunt foarte aglomerate! Cred că o relaxare a sistemului și o accesibilizare a conținuturilor, ar fi cheia succesului. Altfel spus, ștacheta trebuie coborâtă, însă cu profesionalism și cu reponsabilitate.
3. Cum puteți rezuma, până în momentul de față, predarea celor 2 subiecte?
Într-un singur cuvânt: pasiune! O poveste de dragoste în două acte! Sau ca să fiu mai pragmatic: un proces de dezvoltare personală, destul de sinuos: atât a elevilor (sper), dar asta se va vedea în timp, cât și a mea!
4. Aveți vreun moment plăcut sau mai puțin plăcut, petrecut ca profesor, pe care vi-l veți aminti mereu?
Fiecare zi trebuie construită în așa fel încât să devină ulterior o amintire plăcută! Am foarte multe experiențe de care îmi aduc aminte cu plăcere și ar fi nedrept să le evoc pe unele în detrimentul altora! Pe de altă parte, viața mai are și derapaje. De fiecare dată însă, îmi spun în asemenea situații, ce ziceau latinii: ,,aquila non cpit muscas” (vulturul nu vânează muște)! Viața este prea importantă ca să o risipim în lucruri inutile...
5. Întotdeauna au existat dificultăți în relaționarea cu copiii și mai ales cu adolescenții. Cum reușiți să treceți peste aceste greutăți și să vă apropiați de nevoile pe care le au elevii?
Fără a cădea în sentimentalism, cred că în tot ceea ce facem, latura umană trebuie să primeze. Este mult mai util să rezolvăm problema, decât să căutăm explicații. Și apoi, nu cred că doar cu tinerii este greu să relaționezi: fiecare vârstă are metehnele sale. Cred că noi oamenii ar trebui să zâmbim mai des; ar fi un bun început pentru rezolvarea problemelor.
6. Învățăm ceva nou zi de zi, pe tot parcursul vieții. Cât de importantă credeți că este școala în acest proces continuu?
Sincer nu știu. Nu pot să mă exprim în procente! Dacă ar fi să dau un răspuns matematic: din 24 de ore, 6-7 stăm la școală, deci pe o scară de 1-24, să zicem 7! Dar răspunsul ar fi unul greșit, mult mai mic decât în realitate. Este clar că școala are rolul ei, dar nu ocupă toată panorama educației. Școlarizarea în masă a reprezentat o adevărată revoluție în istoria umanității, însă au existat și genii analfabete. De aceea nu cred că este important cât de mult reprezintă școala, ci contează modul în care individul se raportează la procesul de școlarizare și la fenomenul educațional în general. Însă acum, în acest context pandemic, dar nu numai, poate mai mult decât oricând, școlarizarea este extrem de importantă.
7. Dacă v-ați afla iar pe băncile școlii, dar ați avea cunoștințele pe care le aveți în momentul de față, ați urma același curs în viață ca și până acum?
Nu știu! Într-un ,,univers” paralel al istoriei există o direcție de cercetare anti-factualistă, care tratează probleme de genul: cum ar fi lumea de azi, dacă Hitler, de exemplu, nu ar fi trăit?! Glumesc, evident! Ce pot să vă spun este că în prezent, din punct de vedere profesional: mă simt acasă și le doresc tuturor ca să aibă parte de același sentiment!
La final, aș dori să privim tot acest interviu în ansamblu și să realizăm esența pe care domnul profesor Gelu Serea ne-o propune, reușind astfel să îl vedem într-o lumină ce nu e impusă doar de rolul său în școală.
Autor: Denisa Șandor – Redactor GOJDIȘTII