Viața ca profesor în Gojdu – Andreea Jurca
- CSE Emanuil Gojdu
- 21 mai
- 5 min de citit
Autor: Diana Curț
Redactor GOJDISTII
Continuăm seria interviurilor cu profesori alături de doamna profesoară de fizică, Andreea Jurcă, căreia am avut deosebita plăcere să îi adresez câteva întrebări pentru a pătrunde mai adânc în subtilitățile care au stat la baza dezvoltării sale profesionale.
Deși fizica nu se numără printre cele mai populare materii, doamna profesoară reușește să stârnească interesul elevilor printr-o abordare unică și captivantă, care lărgește orizonturi și pune în lumină aplicabilitatea fizicii în viața de zi cu zi.
Valorile care o disting sunt pasiunea și profesionalismul pe care îl afișează, alături de faptul că vede viața de profesor ca mai mult decât un transfer de cunoștințe, punând preț pe ghidarea traiectoriei academice a elevilor, pe care îi încurajează să se dezvolte într-un mediu stimulant.
1. V-ați dorit dintotdeauna să deveniți profesoară de fizică sau ați avut și alte aspirații profesionale?
A.J.: „Sinceră să fiu, nu mi-am dorit dintotdeauna să devin profesoară de fizică, dar am avut mereu o atracție către meseria de dascăl. Încă din copilărie, jocul meu preferat era “de-a școala”, iar acest lucru a fost influențat și de exemplul mamei mele, care a fost educatoare. Mă fascina ideea de a putea ajuta și ghida copiii în procesul lor de învățare.
Inițial, am dat admitere la medicină, dar nu am reușit să intru. Atunci m-am orientat către disciplinele din care mă pregătisem pentru admitere: fizică, chimie, biologie. Mi-ar fi plăcut să aleg biologia, dar în anul în care am dat admiterea la facultate, specializarea biologie – chimie nu a primit acreditare. Așa am ajuns să urmez Facultatea de Științe, specializarea Fizică – Chimie.
Chiar dacă la început a fost o alegere de circumstanță, mai târziu mi-am dat seama că fizica m-a atras tot mai mult.
De ce fizica? Pe lângă faptul că poate explica cele mai multe fenomene din Univers, m-a atras prin rigoarea și logica ei. Fizica este o știință care te provoacă să gândești, să cauți explicații, să înțelegi mecanismele din spatele fiecărui fenomen. Mi-a plăcut mereu faptul că, în fizică, orice întrebare are un răspuns bazat pe principii clare, iar dacă nu-l ai încă, poți să-l cauți prin experiment și observație. Este o știință care te învață să privești dincolo de aparențe și să-ți pui întrebări, iar asta mi s-a părut fascinant.”
2. Ce vă place cel mai mult la această meserie?
A.J.: „ Cel mai mult îmi place faptul că predarea nu se reduce doar la transmiterea unor cunoștințe, ci devine o artă. A fi profesor înseamnă mult mai mult decât a cunoaște un subiect sau a aplica tehnici de predare; înseamnă să ai pasiune, grijă, înțelegere, încredere, respect și, mai presus de toate, să iubești copiii. Meseria de profesor are nevoie de talent cu care te naști, iar iubirea și dedicarea pentru ceea ce faci sunt esențiale.
Am reușit să mă apropii de copii prin faptul că le-am oferit încredere, demonstrându-le că, pentru mine, ei reprezintă mai mult decât niște elevi. Le-am arătat că pun suflet în tot ceea ce fac și că mă străduiesc să le ofer sprijinul de care au nevoie. Rezultatul este că, de-a lungul anilor, această abordare nu a dat greș și m-a făcut să simt o imensă satisfacție de fiecare data când reușesc să le stârnesc curiozitatea și interesul.”
3. Care sunt valorile după care vă ghidați în meseria de profesor?
A.J.: „Valorile care mă ghidează în cariera de profesor sunt esențiale nu doar pentru mine, ci și pentru relația pe care o construiesc cu elevii mei. Printre cele mai importante voi aminti onestitatea, responsabilitatea, respectul și dorința de a face totul cu seriozitate și profesionalism – principii esențiale care formează nu doar un profesor bun, ci și un om integru.
Alături de acestea, consider curiozitatea o valoare definitorie în educație. Ea stă la baza oricărei descoperiri și îi ajută pe elevi să își pună întrebări, să nu se mulțumească doar cu răspunsurile din manuale, ci să caute explicații, să exploreze și să privească lumea cu mintea deschisă. Îmi doresc să le insuflu această dorință de cunoaștere, să îi încurajez să gândească critic și să își dezvolte o gândire independentă.
Alături de curiozitate, consider că perseverența este esențială, pentru că știința și învățarea necesită răbdare și efort. Orice concept nou poate părea dificil la început, dar prin muncă și determinare, obstacolele pot fi depășite. Încerc să le arăt elevilor mei că eșecurile nu sunt un capăt de drum, ci oportunități de a deveni mai buni.
De asemenea, cred cu tărie în respectul reciproc. Relația dintre profesor și elev trebuie să fie construită pe încredere, ascultare și apreciere. Vreau ca elevii mei să simtă că opiniile lor contează, că sunt într-un mediu sigur în care pot pune întrebări și își pot exprima ideile fără teamă.
Nu în ultimul rând, cred în pasiune și dedicare. Un profesor nu este doar un furnizor de informații, ci un mentor, un ghid care inspiră și motivează. De aceea, mă implic în proiecte extracurriculare, coordonez activități prin care elevii să descopere fizica într-un mod interactiv și captivant.
Toate aceste valori definesc modul în care interacționez cu elevii mei. Scopul meu este să le transmit mai departe, astfel încât și ei să le poarte cu ei în viață, indiferent de drumul pe care îl aleg.”
4. Ce credeți că i-ar putea atrage mai mult pe elevi spre fizică?
A.J.: „Cred că elevii pot fi atrași spre fizică dacă reușim să le arătam că această materie nu este doar despre formule și rezolvare de probleme, ci despre lumea reală din jurul lor. Experimentele simple realizate la clasă, problemele conectate la viața de zi cu zi și discuțiile despre fenomenele pe care le întâlnesc în mod obișnuit îi pot face să privească fizica cu alți ochi.
Dincolo de lecțiile din clasă, elevii pot deveni și mai pasionați dacă au ocazia să participe la proiecte care le oferă experiențe directe și interactive. Inițiative precum SeismoGojduLAB, Paris&Science, Școala de Vară de Știință și Tehnică de la Măgurele le permit să intre în contact cu cercetători, să realizeze experimente aplicate și să vadă că fizica este o știință vie, în continuă evoluție.
Ca profesor, rolul meu nu se limitează doar la predarea unor concepte teoretice, ci și la crearea și coordonarea unor astfel de activități, menite să le stârnească interesul. Cel mai mare semn că aceste inițiative au succes este faptul că, în acest an, patru dintre elevii care au participat la ele aleg să urmeze cursurile Facultății de Fizică din București. Asta dovedește că, atunci când elevii sunt expuși la experiențe autentice și captivante, fizica devine pentru ei mai mult decât o materie școlară – devine o pasiune.”
5. Care este cea mai mare satisfacție pe care o aveți în această profesie?
A.J.: „Cea mai mare satisfacție pe care o am în această profesie este reușita elevilor mei, indiferent de drumul pe care îl aleg. Faptul că anul acesta patru dintre ei au decis să urmeze Facultatea de Fizică este, desigur, o mare bucurie pentru mine, dar nu doar asta îmi aduce împlinire. Mă bucur la fel de mult pentru cei care aleg medicina, politehnica sau orice alt domeniu în care își găsesc vocația.
Satisfacția mea nu vine doar din rezultatele academice ale elevilor, ci și din evoluția lor ca oameni. Îmi place să îi văd cum cresc, cum devin mai încrezători, mai curioși, mai dornici să învețe și să își depășească limitele. Îmi place să știu că într-un fel sau altul, am contribuit la formarea lor, că i-am ajutat să își descopere drumul și să își urmeze pasiunile.
Pentru mine, cea mai mare recompensă este atunci când un fost elev revine și îmi spune că orele noastre l-au inspirat sau că și-a amintit de un sfat pe care i l-am dat. Atunci simt cu adevărat că meseria aceasta are un impact profund și că fiecare efort depus merită din plin.”
Îi mulțumim doamnei profesoare Andreea Jurcă pentru timpul acordat și pentru vulnerabilitatea expusă pe parcursul interviului. Ne mândrim că avem astfel de profesori, care reușesc nu doar să îmbine umanitatea cu succesul academic, ci și să inspire, să motiveze și să modeleze caractere.
Comentarii