Andrea și Ana Muntean – 2 surori, 2 campioane naționale

Updated: Feb 15


Atâția gojdiști trec zilnic pragul școlii noastre împreună cu frații lor, însă oare care ar fi șansele ca doi dintre aceștia să dețină, totodată, zeci de medalii de aur în lumea sportului?

Surorile Muntean sunt ambele gojdiste, Andrea în clasa a 8-a, iar Ana în a 6-a și au o pasiune comună: sportul de performanță. Mai mult decât atât, amândouă se pot mândri cu niște rezultate excepționale în cadrul sportului pe care îl practică.

Andrea, legitimată în prezent la L.P.S. BIHORUL ORADEA, face scrimă de la vârsta de 7 ani, în momentul de față numărându-se printre cele mai bune sportive ale României la categoria sa de vârstă, iar rezultatele obținute sunt pe măsură: nu mai puțin de 11 medalii naționale, locul 1 la Circuitul Internațional desfășurat în Ungaria (categoria de vârstă 13 ani), Cupa României (categoria de vârstă 17 ani), câștigată la doar 14 ani, locul 10 la un circuit european (categoria de vârstă 17 ani), ea având doar 12 ani pe atunci. De asemenea, Andrea este în lotul de cadeți ai Românei (U17), urmând să participe la campionatul european și cel mondial. Totuși, pentru a obține toate aceste performanțe, ea muncește din greu, antrenându-se de 5 ori pe săptămână, câte două ore, iar la concursuri participă în fiecare weekend sau uneori chiar și în timpul săptămânii, regretând însă faptul că, în cei 8 ani de scrimă, a fost într-un singur cantonament. Înainte de scrimă, a mai practicat dans timp de 3 ani, mama sa fiind cea care a direcționat-o spre sportul la care ajuns să exceleze: ,,chiar dacă la început nu mi-a surâs ideea, am început să iubesc scrima și tot ce înseamnă ea”.

Ana, în schimb, este o ,,vitezomană” în adevăratul sens al cuvântului... Legitimată tot la L.P.S. BIHORUL ORADEA, ea a început atletismul la vârsta de 9 ani, concentrându-se doar pe partea de viteză, pe care, în prezent, o domină cu desăvârșire: a devenit campioană națională de 4 ori (în proba de 60, 80 și 200 de metri) și a câștigat o mulțime de alte medalii, atât în țară, cât și în afară, cum ar fi 5 medalii de aur la Bacău, 2 locuri 1 la Cluj, dar și 8 medalii de aur la competițiile din Ungaria. Se antrenează de două-trei ori pe săptămână, are câte un cantonament vara și unul iarna, iar la concursuri participă o dată la o lună sau două. Deși atletismul este sportul ei preferat, prin care a reușit să se remarce, Ana practică și ea scrimă încă de la vârsta de 4 ani, tot la îndemnul mamei sale, câteva dintre cele mai importante rezultate fiind o medalie de aur la naționale împreună cu echipa și alte trei locuri 5 tot la campionatele naționale. La scrimă are 3 antrenamente pe săptămână, iar concursuri o dată la două-trei luni. În trecut, a mai practicat dans si înot. Revenind la atletism, ea mi-a mărturisit că a ,,moștenit” această pasiune de la mama sa, care a practicat la rândul ei acest sport când era de vârsta Anei, dar și curiozitatea și dorința de a încerca atletismul au fost cele care au călăuzit-o spre sportul la care e atât de talentată.

În încercarea de a afla mai multe lucruri despre ele, prin prisma sportului pe care îl practică, le-am adresat câteva întrebări:


1. Și-a lăsat sportul, în vreun fel, amprenta asupra vieții voastre de zi cu zi? Dacă da, sub ce formă?


Andrea: ,, .Foarte mult, deoarece de-a lungul anilor am avut multe trăiri și experiențe mult mai intense decât aș fi avut în toată viața fără scrimă. Mi-am format un caracter ambițios și luptător, am învățat sa trec peste eșecuri, să nu renunț și să muncesc tot mai mult . Am învățat să mă organizez și să îmi împart timpul între școală și sport.”


Ana: ,,Mulțumită sportului, am învățat să mă descurc în alte țări și să colaborez cu oameni noi din diferite colțuri ale lumii. De când m-am apucat de sport, sunt mult mai fericită și împlinită cu mine, am învățat că nu tot timpul ești sus, mai sunt zile proaste în care nu îți iese ce ți-ai propus, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunți.”


2. Cât de mult vă susțineți una pe cealaltă în sporturile pe care le practicați?


Andrea: ,, Eu mă simt susținută de sora mea, iar dacă nu suntem adversare, o susțin cu patimă, realizând cât de greu e să fi “antrenor”. Mama mea însă nu poate zâmbi cu doi ochi atunci când concurăm una împortriva celeilalte .”


Ana: ,,Chiar dacă uneori ne certăm, ne susținem una pe alta, deoarece avem nevoie una de cealaltă, avem nevoie de sprijin din partea unei persoane dragi, care știe să iți dea și sfaturi, dar și sa fie lângă tine când îți e greu.”


3. Ce vă motivează să nu vă dați bătute niciodată, în ciuda greutăților cu care sunteți nevoite să vă confruntați?


Andrea: ,, Cel mai mult mă motivează să merg mai departe dorința de a câștiga și satisfacția pe care fiecare victorie ți-o aduce. Mă motivează gândul că într-o zi mă voi putea întoarce la ziua de azi și voi vedea că toată munca depusă a meritat.”


Ana: ,,Nu mă dau bătută niciodată, pentru că știu cât am muncit să ajung unde sunt acum și mai este un drum lung până să ajung unde mi-am propus.”


4. Există și o oarecare competiție între voi, având în vedere că ambele practicați sport la nivel înalt?


Andrea: ,,Competiția dintre mine și sora mea există doar când suntem în confruntare directă, în rest ne susținem și încurajăm una pe alta în împlinirea visurilor noastre.”


Ana: ,,Nu există o competiție între mine și sora mea, deoarece avem vârste diferite și nu concurăm la aceleași categorii.”


5. Care ar fi una dintre cele mai frumoase amintiri ale voastre, în ceea ce privește scrima/atletismul?


Andrea: ,, Cea mai frumoasă amintire a mea cu scrima este primul concurs, atunci când am simțit pentru prima dată gloria și satisfacția oferită de aceasta. Eram foarte micuță și nici nu știam ce se întâmpla, până când m-am trezit cu medalia la gât, fapt ce m-a motivat și determinat mai tare să continui pentru a ajunge cine sunt acum.”


Ana: ,,Una dintre cele mai frumoase amintiri de la atletism este primul cantonament, iar la scrimă momentul în care am fost premiată cu medalia de aur, împreună cu echipa, la naționale și când am întâlnit camioanele olimpice ale României și campioana olimpică a Ungariei.”


6. Cât de importantă este pentru voi susținerea necondiționată din partea antrenorului și a echipei din care faceți parte?


Andrea: ,,Susținerea necondiționată din partea antrenorului meu este destul de importantă pentru mine, deoarece îmi dă încredere și siguranța că totul va ieși bine, luând o parte din presiunea de pe umerii mei.”


Ana: ,,Susținerea din partea echipei și a antrenorului este foarte importantă, deoarece, cu ajutorul lor, am mai multă încredere în mine și în ceea ce fac, iar dacă nu știu ceva, ei îmi vor spune cu siguranță.”


7. Care sunt principalele obiective pe care vă propuneți să le realizezi în viitor pe plan sportiv?


Andrea: ,, Principalele obiective pe care vreau să le realizez ar fi ca, în câțiva ani, să ajung să câștig europenele si mondialele, iar la 26 de ani să particip la olimpiadă și să iau medalie.”


Ana: ,,Pe viitor îmi propun să ajung la mondiale sau chiar mai sus cu atletismul, iar cu scrima să ajung cel puțin la europene.”


8. Cel mai frumos aspect al practicării scrimei/atletismului:


Andrea: ,,Cel mai frumos aspect al practicării scrimei sunt trăirile oscilante atunci când poți trece de la dezavantaj la avantaj, de la speranță la dezamăgire și de la agonie la extaz în doar câteva secunde. Este ca și în viață, uneori trebuie să acționezi, alteori trebuie doar să aștepți , până la urmă fiind un joc strategic în care mintea și trupul trebuie să se sincronizeze și să colaboreze pentru a ajunge la rezultatul mult așteptat.”


Ana: ,,Cel mai frumos aspect al atletismul, după părerea mea, este că te simți liber și te poți detașa de toate lucrurile negative, iar la scrimă te simți ca într-un joc de șah.”


Le mulțumesc fetelor pentru timpul acordat, urându-le mult succes pe mai departe și, cel mai important... să rămână mereu la fel de apropiate și să se susțină reciproc.

390 views0 comments