Viața ca profesor în Gojdu! – Liana Bondici

Updated: Mar 9



Autor: Mara Vereș - Redactor GOJDIȘTII


În creșterea copiilor, școala joacă un rol foarte important, deoarece după familie este una dintre cele mai importante și semnificative instituții sociale care influențează formarea unei personalități integrale și active social. Totodată, profesorul are o menire deosebită și anume aceea de formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ.

Deoarece ne dorim să aprofundăm legăturile dintre elevi și cadrele didactice, continuăm seria de interviuri cu profesori. Astfel, am avut deosebita plăcere de a o intervieva pe doamna profesoară Liana Bondici, care le predă elevilor gojdiști limba germană.


Î: Ce v-a determinat să alegeți această profesie? A existat un moment în care v-ați dat seama că asta vreți să faceți?

R: Nu mai știu exact care a fost momentul în care am decis că vreau să devin profesor… în clasa a opta, undeva către sfârșitul anului școlar, doamna profesoară de română m-a întrebat ce vreau să devin. Îmi aduc aminte că am răspuns instant: profesor. Și atunci mi-a spus ceva ce nu am uitat până azi, și de care îmi aduc mereu aminte când, ca și profesor, mă confrunt cu o situație sau alta… „Deschide ochii bine și uită-te în jurul tău ca să știi ce vei avea tu de făcut atunci când vei fi tu profesor!” Și i-am deschis… și am păstrat în memorie de la fiecare dintre dascălii mei ce anume vreau eu să fac atunci când voi fi profesor, și mai ales, ce nu vreau să fac. M-a atras germana dintotdeauna, tatăl meu a fost la rândul lui profesor de germană, deci am dus tradiția mai departe, dar inițial atunci când m-am dus la facultate – am studiat română–germană – voiam să devin profesor de română, voiam să ajung să le transmit elevilor mei atât dragostea pentru lectură, cât mai ales să le insuflu dorința și curajul de a gândi, de a îndrăzni să aibă propria lor interpretare a ceea ce citesc și nu doar să învețe mot-a-mot un comentariu pe de rost, pe care să-l redea apoi, uitând în următoarele 5 zile tot. Am terminat facultatea și am devenit profesor de română. După doi ani de predat limba română mi-am dat seama că eu vreau să predau germana, și că din cauza sistemului românesc de învățământ, predând germana aveam mult mai multe șanse să fac ceea ce îmi doream și îmi doresc cel mai mult… să insuflu elevilor, prin intermediul limbii străine, îndrăzneala de a gândi cu mintea lor, de avea curajul sa fie creativi… Predând o limbă străină eram mult mai puțin „încorsetată” de și în sistem. Lucru pe care l-am și facut și îl fac în continuare.


Î: Dacă ar fi să alegeți orice altă materie, ce ați alege să predați?

R: Cred că nu aș alege o altă materie, precum și dacă ar fi să o iau de la capăt, tot profesor de germană m-aș face. Iubesc limba, cultura și tradițiile germane, și deși româncă, genetic nu am nimic nemțesc, cel puțin nu știu să am, simt că mă identific cu ele și le transmit cu drag elevilor mei. Și, cum îți spuneam deja, acest lucru îmi dă o oarecare libertate într-un sistem care, deși se zbate de atâția ani să se „remodeleze”, rămâne la fel de rigid. Și asta îmi place enorm de mult.


Î: Care este cea mai mare realizare a dumneavoastră din punct de vedere profesional?

R: Olimpiada de limba germană… Am avut șansa să ajung profesor în Gojdu și să fiu profesorul unor copii destepți, cu mintea deschisă, cărora am reușit, sper eu în mare parte, să le insuflu îndrăzneala de a gândi, de a-și folosi mintea, de a învăța să vadă dincolo de vârful nasului. E cea mai mare realizare profesională a mea. Olimpiada mi-a oferit oportunitatea să fac ceea ce îmi doream, și împreună cu elevii mei, să avem de-a lungul anilor rezultate minunate, să avem în fiecare an cel puțin doi, în alți ani chiar patru, olimpici cu premii la națională, olimpici la o limbă străină cotată drept grea și cu puțin contact direct în România. Ce poți să îți dorești mai mult ca și profesor, decât să vezi că munca ta dă roade, că sub ochii tăi acești copii cresc frumos și indrăzneț. E minunat!!!


Î: Ne puteți descrie cea mai frumoasă amintire alături de elevii din școală?

R: Amintiri frumoase sunt multe… una dintre cele mai frumoase și foarte dragă mie e o seară de vară în Viena, într-un Biergarten, unde ne-am întâlnit șapte foști gojdiști, toți îmi fuseseră elevi și erau acum studenți în Austria, Germania și Olanda. A fost o întâlnire spontană, au aflat că sunt acolo – via Facebook – și am decis că vrem să ne întâlnim cu toții, să ne vedem și să povestim. A fost o seară extraordinară…


Î: Dacă ar fi să vă descrieți cariera în trei cuvinte, care ar fi acelea?

R: Bucurie, entuziasm, împlinire.


Î: Care au fost cele mai frumoase experiențe petrecute în școală, în toți acești ani?

R: Începutul unui ciclu nou, indiferent dacă e vorba de clasa a cincea sau de clasa a noua. Micuții vin mereu cu inima deschisă către școală, către tine, ca și dascăl, sunt spontani și sinceri. Cei de a noua sunt mai reținuți, e drept, e și altă vârstă, dar sunt frumoși, și îi vezi, sau mai degraba îi simți plini de speranțe și de vise și iți dorești instanteneu să o iei de la capăt, să mai călăuzești o generație pe drumul spre steaua, care chiar dacă uneori li se pare că e prea sus, e a lor și trebuie și poți să îi ajuți să ajungă la ea.


Î: Considerați că predarea online afectează calitatea orei?

R: Predarea online… a fost și este o experiență continuă… uneori zici că, da, funcționează, poate la limba străină mai mult decât în cazul altor materii, alteori simți că îți fuge pământul de sub picioare și că nu poți să faci ceea ce trebuie, și mai ales cum trebuie… îmi lipsesc orele față în față, mai ales faptul că în clasă fiind, doar privind în ochii copiiilor din fața ta, știi dacă totul e clar și limpede sau dimpotrivă… În online nu ai cum să știi asta. Ceva se pierde oricât te-ai strădui, dar sper ca lucrurile să iși revină cât de curând la normal, să ne reîntoarcem cu toții la școală și să putem, doar uitându-ne unii în ochii celorlalți, să simțim că totul a fost ok în oră și că, pas cu pas vă apropiați de acea stea pe care voi visați să o atingeți în zori…


Îi mulțumesc doamnei profesoare pentru timpul acordat și pentru răspunsurile deosebite, pline de sinceritate și pentru tot ceea ce face pentru elevii dumneaei.

Dacă aveți orice idei pentru articole sau performanțe școlare ori sportive inedite, vă rugăm să nu ezitați să ne contactați pe contul de Instagram @gojdistii sau la următoarea adresă de e-mail: cse.cnegojdu@gmail.com.


1,007 views0 comments

Recent Posts

See All