Un interviu cu Natalia Popa

Natalia Popa a fost președinta Consiliului Școlar al Elevilor Colegiului Național „Emanuil Gojdu” în perioada 2022-2024. În acești doi ani a mărturisit că a învățat multe despre comunicarea cu ceilalți, despre organizarea timpului ei și multe alte  deprinderi despre care a spus ca le consideră foarte folositoare! Aceasta a acceptat să ne ofere un interviu despre această experiență formatoare din viața ei!

Natalia Popa

1. Ce te-a determinat să candidezi pentru funcția de președinte al Consiliului Școlar al Elevilor?

A fost un cumul de factori. În primul rând, am perceput implicarea în CȘE (indiferent de funcția ocupată) ca pe o oportunitate de dezvoltare personală, datorită activităților diverse pe care le presupunea, dar și ca pe un mijloc de a cunoaște mai mulți dintre elevii școlii, cu care probabil nu aș fi interacționat altfel. Prin urmare, acesta a fost primul motiv: dorința de a ieși din zona de confort și de a-mi folosi într-un mod cât mai productiv anii de liceu, acumulând experiențe noi de învățare.

După ce am participat la cursul de inițiere în CȘE, am început să înțeleg mai bine în ce constă organizația și ce impact poate avea în comunitatea de gojdiști. De atunci, dorința mea a fost să-mi folosesc abilitățile în beneficiul cât mai multor membri ai comunității de care mă simțeam foarte atașată, fiind gojdistă din clasa a V-a. Nu-mi propusesem să obțin cu orice preț funcția de președinte, însă contextul a fost unul care m-a ghidat în această direcție și mă bucur foarte tare că s-a întâmplat așa. 

2. În ciuda muncii asidue pe care o cerea coordonarea consiliului, tu nu ai neglijat nici performanța școlară. Cum ai prezenta această performanță?

Începând cu clasa a X-a, odată ce am fost votată ca președintă, dinamica performanței mele școlare s-a schimbat considerabil. Energia și timpul pe care le investeam constant în activitățile consiliului nu mi-au mai permis să mențin ritmul pe care obișnuiam să îl am la clasă (cu teme făcute, învățat la toate materiile etc.). Atunci am început să învăț să prioritizez.

Am acordat mai puțin timp materiilor cu relevanță mai scăzută pentru domeniul pe care îmi doream încă de atunci să îl urmez după liceu (dreptul), în favoarea pregătirii pentru olimpiade și concursuri care îmi permiteau să aprofundez disciplinele preferate. S-a dovedit o strategie eficientă: am compensat notele mai puțin grozave de la clasă cu rezultate frumoase la competiții, care mi-au adus o satisfacție mult mai mare.

3. Care este cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în Consiliu?

Este sincer foarte dificil să aleg un singur moment. Întreaga experiență a fost un proces de cunoaștere și maturizare, plină atât de momente fericite, care m-au impulsionat, cât și de provocări care uneori m-au întristat, dar de care am ales să nu mă las doborâtă.

Am să menționez totuși două amintiri foarte frumoase, pe care le consider relevante pentru parcursul în cadrul consiliului. Primul a fost la Balul Bobocilor „Once Upon a Time...” (2023). Era deja ora 1:00, spectacolul se încheiase și începuse afterparty-ul. Îmi amintesc foarte limpede cât de fericită și de recunoscătoare eram în acel moment, știind că ce fusese mai dificil din organizare a trecut, iar evenimentul se preconiza a fi un succes (cum s-a și dovedit). Nu a mai contat că a doua zi urma să particip la un concurs de lectură la școală (una dintre multele coincidențe inoportune). Eram bucuroasă și mândră de ceea ce reușisem să realizez alături de colegii mei din consiliu. Atunci am simțit pentru prima dată că am dat jos de pe umeri un munte de griji și că am întreprins ceva notabil, ceva ce nu prea are oricine ocazia să facă în perioada liceului.

Al doilea moment a fost în vara dintre cei doi ani de mandat, când am mers împreună cu mai mulți colegi din consiliu să pregătim și să împărțim pachete unor familii din medii dezavantajate (pachete cumpărate din profitul strâns la același bal al bobocilor). A fost printre primele activități caritabile mai serioase în care am participat direct și m-a ajutat considerabil să mă atașez de ideea implicării în comunitate, alimentându-mi dorința de a face bine, de a ajuta.

4. Cum ai descrie experiența ta ca președinte al Consiliului Școlar al Elevilor?

Foarte complexă. Poate părea un clișeu folosirea cuvântului „complex”, dar nu pot sincer descrie altfel o perioadă în care am devenit, aproape „peste noapte”, dintr-o elevă destul de obișnuită, una dintre cele mai cunoscute persoane din școală (lărgindu-mi super mult contactele și în afara ei, tot ca președintă). La fel, am luat asupra mea, într-un timp foarte scurt, o mulțime de responsabilități și de probleme, pe care nici nu cred că aș fi fost în stare să mi le imaginez înainte.

Am învățat să mă adaptez la toate din mers și să rămân perseverentă și optimistă, indiferent de descurajările sau piedicile care au apărut ocazional din exterior. Multe lecții pe care mi le-a oferit consiliul nu prea pot fi preluate din cărți sau din filme, dar mai ales sunt foarte greu de înțeles și însușit până nu treci chiar tu prin ele. De altfel, așa am și gândit că va fi activitatea în consiliu: voi fi pusă într-un șir lung de situații de care altfel nu aș avea cum să mă lovesc în anii de liceu. Nu am realizat de la început cât mă va solicita această poziție, dar intuiția a fost corectă: m-a scos din zona de confort și m-a dezvoltat implicit. 

5. Au existat situații în care activitatea în consiliu îți lua atât de mult din timp încât amenința să pericliteze performanța ta școlară?

Da, dar nu au fost doar anumite situații, ci a reprezentat o provocare constantă să balansez timpul dedicat consiliului cu timpul folosit pentru studiu și performanță școlară (nemaipunând la socoteală timpul petrecut cu familia sau prietenii, la care țin foarte mult).

Am încercat să păstrez totuși o linie de plutire la capitolul note (și, din fericire, am reușit) și să nu îmi neglijez în nicio clipă pregătirea pentru olimpiade (care contau de altfel cel mai mult pentru mine la capitolul performanță școlară). Într-adevăr, mai ales în prima jumătate de an a primului mandat, profesorii de la clasă au fost șocați de câteva note pe care le-am luat (așa cum au venit responsabilitățile „peste noapte”, așa s-a redus și timpul de învățare pentru anumite teste). În schimb, am reușit treptat să mă redresez.

Am avut norocul de a întâlni la clasă profesori înțelegători, care, deși nemulțumiți firește de unele note de-ale mele, m-au încurajat în activitatea de voluntariat, văzând probabil că îmi dau tot interesul pentru a oferi rezultate de calitate atât în cadrul consiliului, cât și la concursuri, asumându-mi totodată limitele de timp și de energie, concretizate în unele note.

6. Care consideri că a fost proiectul de cea mai mare amploare pe care l-ai coordonat sau instaurat?

De departe cel mai amplu proiect a fost, în ambii ani, Balul Bobocilor, cel mai complicat de organizat fiind cel de anul trecut: „Love Tropes” (2024). Numărul de persoane care au participat la eveniment (aproximativ 1000), sala de evenimente (foarte spațioasă și, implicit, mai greu de gestionat), artista cunoscută care a performat (ANDIA) și gestionarea fondurilor, contractelor și a siguranței elevilor la eveniment au fost aspecte de care am fost direct responsabilă și pe care a trebuit să le gândesc cu cât mai multă pricepere și precauție.

Față de primul an, când am lucrat cu elevi mai mari decât mine, care au rezolvat o parte importantă dintre sarcinile mai dificile, la al doilea bal am devenit eu persoana cu cea mai multă experiență din echipă, cea care trebuia să fie capabilă să prevadă tot. Din fericire, am putut colabora eficient cu majoritatea elevilor implicați în organizare și am beneficiat de sprijin constant din partea direcțiunii și a Asociației de Părinți. 

În final, evenimentul s-a desfășurat bine, dar a fost clar cel mai complex proiect pe care l-am avut de gestionat și care a contribuit masiv la experiența și abilitățile mele de organizare.

7. Care este proiectul tău "de suflet", cel la care ți-a făcut o plăcere deosebită să lucrezi?

Pe parcursul mandatului am fost foarte implicată pe partea de marketing și de gestionare a conținutului postat pe social media, lucrând foarte îndeaproape cu toți membrii redacției care se ocupau de materialele publicate pe paginile de socializare. Mi se pare un pic cam mult să numesc administrarea acestora un proiect „de suflet”, însă am dedicat multă energie și chiar pasiune în această direcție, văzând postările ca pe o oglindire a întregii noastre activități, completată de revista „Gojdiștii”, un proiect foarte frumos pentru care aș fi vrut să pot aloca mai mult timp. 

8. Sunt proiecte pe care ți-ai fi dorit să le implementezi, dar care, din diverse cauze, nu au putut fi puse în aplicare? Ai vreun regret în această privință?

Mi-aș fi dorit mult să dezvoltăm activitatea redacției în mediul online, organizând mai bine site-ul gojdistii.com, aducându-l la zi și postând cu regularitate materiale pe blog, despre subiecte de actualitate, care să fie apoi promovate masiv pe paginile noastre de socializare. Mai mult, aș fi dorit să urcăm pe site edițiile revistei Gojdiștii, pentru a fi disponibile unui public mai larg, și să testăm și ideea abonării elevilor la un newsletter (care să fie publicat săptămânal pe site), astfel încât aceștia să fie notificați prin e-mail când apar noutăți.

Din păcate, nu am reușit să implementăm aceste idei, dar am menținut activitatea redacției la un nivel bun, îmbunătățind designul revistei, promovarea pe Instagram și implementând proiectul „Poem of the Week”.

Nu aș spune chiar că „regret” situația, pentru că am înțeles ce presupune realizarea unui astfel de proiect: continuitate (greu de menținut ținând cont că o echipă unitară funcționează în consiliu aproximativ doi ani). Tranziția de la o echipă la alta implică o perioadă de acomodare și de învățare, iar apoi noii membri trebuie să se axeze prima dată pe activități recurente sau devenite tradiție, care au un impact imediat mai mare. Prin urmare, rămâne puțin timp pentru implementarea unor noi planuri, mai complexe, nemaipunând cât de important este ca elevii care aplică o idee (chiar și preluată, nu începută neapărat de la 0) să aibă o minimă atașare sau pasiune față de aceasta; în lipsa motivației, nimic nu se pune în aplicare și în general se amână.

9. Care consideri ca este cel mai important aspect în formarea unui Birou executiv care să satisfacă nevoile elevilor și să fie cât mai eficient?

Mereu când m-am gândit la cum ar trebui să arate Biroul executiv al unui CȘE, am considerat că elevii care sunt votați pentru aceste funcții ar trebui să păstreze sau să-și formeze (măcar temporar) o anumită imagine: congruentă cu valorile pe care școala noastră le promovează și reprezentativă pentru comunitatea de elevi. Bineînțeles, este vitală și o comunicare eficientă între membrii Biroului executiv, pentru că, în lipsa ei, sunt foarte greu de gestionat toate responsabilitățile ce le revin.

Cred că va rămâne mereu o provocare pentru întreaga comunitate să propună și să voteze elevi care să îndeplinească profilul conturat mai sus. Trebuie să fie cât mai merituoși, dar nu aroganți, să fie prezenți și deschiși față de elevi, dar și buni comunicatori în relația cu adulții de ajutorul cărora au nevoie (direcțiune, profesori, părinți). Vorbim de un fel de politică la nivel micro și știm, majoritatea dintre noi, cum funcționează aceasta: nu tot timpul se aplică cele mai bune criterii în selectarea și votarea candidaților, iar rezultatele care vin pe urmă sunt firești, logice.

În schimb, consider că rămâne important ca, indiferent de generațiile care sunt sau vor veni, să se încerce mereu susținerea elevilor dornici să impacteze pozitiv comunitatea gojdistă pe care o reprezintă, lăsând laoparte interesele personale. Este greu, dar spre asta cred că ar fi benefic să tindem.

10. Dacă le-ai putea da un sfat elevilor care își doresc să ocupe o funcție importantă în CȘE sau care o ocupă deja, care ar fi acela?

Un îndemn pe care l-am tot repetat de ceva vreme încoace este următorul: nu vă implicați în activități extracurriculare doar de dragul diplomelor, cu atât mai puțin în CȘE, deoarece o hârtie cartonată, semnată și ștampilată de două sau trei persoane devine nulă în momentul în care experiența cu care ați rămas din consiliu este una superficială.

Mai exact, dacă trec săptămânile din anul școlar pe lângă tine și nu te implici în activități (pentru că nu te constrânge nimeni și nici nu ai motivație suficientă să te pui singur pe treabă), nu vei avea ce să povestești despre experiența ta și nu vei dezvolta nicio abilitate; ergo, diploma ta va fi nulă. Dacă trebuie mereu să tragă colegii din consiliu de tine să te implici, vei obține doar antipatii și îți vei irosi nervi și energie pe care le-ai fi putut investi într-o altă activitate, din care ai fi beneficiat mai mult (și poate nu doar tu).

Motivația este cheia pentru „succesul” în astfel de activități benevole, iar sursa motivației trebuie să fie puternică, generoasă; o foaie de hârtie semnată de două persoane nu este suficient. Ai nevoie de o motivație intrinsecă.

Pentru mine, „mindsetul” a fost: „Îmi voi folosi abilitățile și capacitatea de a învăța și pune în practică în folosul cât mai multor persoane din comunitatea gojdistă de care aparțin. Îmi voi asuma experiențele pe care le voi acumula, plăcute sau neplăcute, pentru că doar așa mă pot dezvolta și maturiza cu adevărat. Așadar, activitatea în consiliul elevilor o fac pentru cei din jur și pentru mine, deopotrivă.”

Aș mai adăuga că satisfacția pe care o ai atunci când îi ajuți pe alții te împlinește foarte mult, e tot în beneficiul personal, dar la nivel sufletesc. Pe mine m-a încărcat enorm acest aspect proeminent al activității de reprezentare, iar la începutul clasei a XII-a, când mi s-a încheiat mandatul, am simțit puternic lipsa acestei surse de încărcare spirituală.

Încheiere

Rămân deplin recunoscătoare pentru întreaga activitate pe care am avut-o în cadrul CȘE CNEGO, pentru realizările de pe parcurs și pentru oamenii pe care i-am cunoscut datorită consiliului. Le mulțumesc profesorilor, direcțiunii și părinților pentru tot sprijinul acordat de-a lungul celor doi ani de mandat și, mai ales, le mulțumesc tuturor elevilor care s-au implicat în organizație în această perioadă, indiferent de poziția ocupată, pentru toată dedicarea lor și pentru experiențele frumoase acumulate împreună!

Tot ce am realizat a fost rezultatul muncii unei echipe extinse, formate din elevi deosebiți. Pentru mine a fost o onoare și o bucurie să îi reprezint pe ei și pe toți elevii gojdiști, astfel că îmi va rămâne mereu în suflet acest exercițiu minunat de implicare în comunitate.

Pe cei care se gândesc să facă parte din consiliu, îi încurajez să analizeze potențialul acestei organizații, iar dacă aleg să se implice, să încerce să „stoarcă” cât mai mult din potențialul ei de învățare. Va fi atât în interesul comunității, cât mai ales în al lor, personal, ca tineri în formare.