Suntem cu toții actori pe o scenă invadată de roboți și oameni falși,
Gonind frenetic după lauri, lucruri materiale, orgolii satisfăcute și extaz
Așteptăm cuminți ca regizorul să ne ghideze,
Fără să ripostăm,
De teamă să nu pierdem.
Și totuși unii actori nu cedează
Și-i învață pe cei mici
Cum să acționeze,
Să gândească liber, fără piedici,
Fără emoții că mâine nu e aici,
Că lovit de o furtună
Tu poți să te ridici
Un actor cu coloană vertebrală, am cunoscut și noi,
Elevii gojdiști ai generației noi.
Îi mulțumim pentru lecția ce ne-a oferit.
Eforturile depuse de dânsul
Vor fi un exemplu de urmat
Pentru cei ce înțeleg că:
Viața e frumoasă atunci când respecți
Îți pasă de aproapele și-l prețuiești.
Și nu ții cont de bagheta unui regizor silit
Să asculte la rându-i
Regulile unui sistem ÎNȚEPENIT.
Dedicat domnului director, Florin Nicoară.
Cu un deosebit respect, Johanna Horbacs, clasa a V-a A
Comments