Autor: Bîte Francesca Maria
Iarna este anotimpul poveștilor spuse la gura sobei, al amintirilor din copilărie, al iubirilor pierdute în ceață, dar și vremea sărbătorilor care se apropie. În această perioadă, mai mult ca oricând, simțim nevoia întoarcerii la origini, la căminul cald, cu miros de cozonaci și răspundem acestei chemări, cu scopul de a ne regăsi rădăcinile sufletești.
Crăciunul românesc este o poveste scrisă cu ajutorul tradiției străbune, iar rânduielile și obiceiurile strămoșești se luptă în prezent cu lumea modernă, aflată într-o schimbare accelerată. Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25, 26 și 27 decembrie. În Ajunul acestei sărbători, este pregătită masa de Crăciun, îndestulată cu bucate alese și începe colindatul. Această datină arhaică datează din vremea dacilor și are semnificație creștină. Cetele de colindători, care merg din casă în casă, vestind Nașterea Domnului sunt primiți cu bucurie de către gazde, deoarece se spune că ei aduc sănătate și un an prosper. În trecut, aceștia erau puși la masă și serviți cu nuci, mere, cozonaci și băutură, dar în prezent sunt recompensași cu bani, ceea ce sugerează subtil pierderea valorilor într-o lume atât de mercantilă precum este cea în care trăim.
Un alt obicei care în timp și-a pierdut semnificația este mersul cu ,,steaua”, tradiție veche ce se întâlnește la toate popoarele creștine și care are loc în perioada dintre Crăciun și Anul Nou. Copiii care mergeau cu ,,steaua” se îmbrăcau în magi și vesteau marea minune. Plugușorul este o urare de recolte bogate în anul care începe, făcută în ultima zi a anului care a trecut, fiind însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de zurgălăi. De asemenea, odată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, alaiurile de urători merg cu Sorcova pentru bunăstare și bogăție. Tradițiile de Sărbători diferă de la o regiune a țării la alta. În Bihor, există un obicei numit Turca, care presupune un grăitor care urează de bine și de sănătate în Ajunul Crăciunului.
Tradițiile românești de sărbători sunt o oglindă a identității și a valorilor adânc înrădăcinate în cultura noastră. Păstrarea și respectarea acestor obiceiuri conectează trecutul cu prezentul și cultivă în noi un simț al datoriei față de datinile strămoșești.
Autor: Bîte Francesca Maria