Tradițiile sărbătorilor pascale – Săptămâna Patimilor



Autor: Mara Vereș - Redactor GOJDIȘTII


Sărbătorile Pascale sunt unele dintre cele mai importante sărbători ale românilor în care celebrăm miracolul Învierii Domnului, păstrându-se încă tradiții și obiceiuri specifice.

În fiecare zonă a țării întâlnim tradiții specifice: de la încondeiatul ouălor până la pasca și drobul pentru masa tradițională din prima zi de Paște.


La români, sărbătorile pascale încep din ziua de Florii, această zi semnificând intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim și anunță Săptămâna Patimilor. În această săptămână credincioșii se pregătesc să primească Lumina Sfântă prin a fi mai buni și mai iertători.

În primele trei zile din Săptămâna Mare, gospodinele trebuie să facă curățenie, astfel încât casa să fie pregătită pentru sărbătoare.


Urmează Joia Mare, ziua în care se face pomenirea morților. Oamenii merg la biserică, împart mâncare de post, fructe și vin. Tot în Joia Mare are loc Denia celor 12 Evanghelii, ținându-se, la biserică, lumânările aprinse (este bine să se aprindă lumânări și la ferestrele caselor) și se coc cozonacii și pasca.


În Vinerea Mare este bine să se țină post negru. Nu trebuie să se gătească sau să se facă lucruri gospodărești. Trebuie să se meargă la biserică cu flori care vor fi duse la „Mormântul Mântuitorului Iisus Hristos”.


Din vremea când Iisus era răstignit pe cruce și suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coș plin cu ouă. Auzind că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte, inima femeii a fost cuprinsă de o mare durere și era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte. Așa cum era, cu coșul plin de ouă, a fugit repede pe Dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce. Din mâinile și picioarele lui curgeau stropi mari de sânge. După ce femeia s-a rugat, plângând de durere, s-a ridicat de jos, iar ouăle din coșul ei erau toate roșii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă își pregătea câte un coș cu ouă roșii în amintirea Răstignirii și Învierii Domnului și le împărțea copiilor și săracilor, povestindu-le despre suferințele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Iar de la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roșii de Paști, în Vinerea Mare, și să fie dăruite în amintirea Patimilor și Învierii Domnului.


În Sâmbăta Mare, au loc ultimele pregătiri pentru masa de Paște, iar mielul este sacrificat. Femeile trebuie să pregătească pentru slujba de Înviere un coș care conține: ouă roșii, pască, cozonac, sare și friptură de miel, aceste bucate urmând să fie sfințite și servite la masa de duminică.


În noaptea de Înviere, credincioșii merg la slujbă pentru a lua Lumina Sfântă pe care o duc apoi acasă. Lumina este simbolul Învierii Mântuitorului, iar lumânarea cu care a fost luată Lumina Sfântă trebuie păstrată în casă până anul următor.


În dimineața zilei de Paște există obiceiul ciocnitului ouălor, care vestește învierea lui Iisus, rostindu-se cuvintele ,,Hristos a Înviat” și răspunzându-se cu „Adevărat a Înviat”.


La micul dejun, fiecare membru al familiei trebuie să ia o linguriță de paști (vin și pâine sfințită). Iar masa tradițională de Paște se ia în familie, nelipsite fiind friptura de miel, drobul, pasca, ouăle roșii și cozonacul.


Autor: Mara Vereș - Redactor GOJDIȘTII



85 views0 comments

Recent Posts

See All