Autor: Denisa Șandor – Redactor GOJDIȘTII
Fotografii originale realizate de Patricia Mihucz - Fotograf GOJDIȘTII, Model: Arina Trip
O situație actuală, dar care nu mai poate fi numită nouă, a subminat din temelii o serie de ideologii planificate pentru tot decursul unui an. Chiar dacă pentru noi, adolescenții, s-a dovedit a fi o perioadă cu adevărat chinuitoare, nu a fost afectată doar o singură categorie de vârstă. Generații întregi au fost determinate să resimtă frica zilei de mâine și să considere necunoscutul un adevărat dușman.
Nu putem confirma momentul în care vom reveni la viața “normală”, așa cum am numit noi viața pe care o trăiam înaintea pandemiei, dar trebuie să realizăm cât mai repede ce lacăte pot fi deschise prin cheia adaptării, pentru a reuși să ne îmbunătățim existența.
Totuși, nu vreau să vă plictisesc prin idei dezvoltate la nesfârșit, ci vreau să vă prezint una dintre restricțiile impuse din cauza virusului și să vă determin să o încadrați în altă sferă decât cea a obligativității.
De ce este necesară purtarea măștii? De ce purtați voi mască? De ce o port eu? Bineînțeles că răspunsul este foarte simplu: purtarea măștii e o măsură de a ne proteja și de a-i proteja pe cei din jurul nostru. De altfel, acesta este motivul central pentru care a fost introdusă ca o necesitate, însă dacă privim mai departe de învelișul oferit într-un mod atât de mediatizat, vom înfăptui mult mai mult decât o simplă afirmație obiectivă. Exemplele extrase din cotidian sunt cele care conferă acestui subiect nota de etică pe care și-o însușește, comunitatea constituind o parte semnificativă în alegerile făcute zi de zi.
Cei mai mulți interpretează într-un mod eronat, cel puțin din punct de vedere moral, detaliile cu privire la tot ce am fost supuși. În momentul în care ne îndepărtăm fizic de străinul pe care îl întâlnim întâmplător, sănătatea personală nu ocupă primul loc de una singură. Propria persoană nu e unica pe care o ferim de cele mai neînchipuite consecințe, iar oamenii de lângă noi nu trăiesc izolați de persoanele apropiate pentru a putea afirma că nu sunt interesate de starea lor. Omul nu este capabil să își petreacă prea mult timp într-un mediu singuratic, izolat, în care să nu își folosească abilitatea de a socializa. În aceste condiții, doar unul dintre noi poate salva o întreagă familie de pericole; atunci ce se întâmplă când vorbim de tot globul pământesc? Oameni ce își depășesc orgoliul și ascund o parte din ei pentru o pace dorită, o liniște interioară, o viață salvată. Personalități ce devin mai puternice printr-un gest de bunăvoință colectivă, mentalități schimbate și vanități ce pălesc odată cu toate caracterele definite.
Nu pot să cuprind în simple cuvinte cum schimbarea nu se produce doar la nivel fizic, ci și în planuri pe care nu ni le putem imagina. Adolescentul introvertit, ce se camufla în public, simte acum ca se exteriorizează la fel ca toți ceilalți, copilul extrovertit iese pentru puțin timp din lumina reflectoarelor și se ocupă mai mult de el, bunica pe care toți ne-o dorim mereu veselă și plină de viață, nu se simte acum mai bătrână cu decenii decât cei pe care îi vede. Toate aceste lucruri au loc când simțim sclipirea, când ne unim pentru un întreg unitar, când trăim…
În cele din urmă, masca, un cuvânt ce aduce o altfel de teroare pe chipurile oamenilor, nu are ca țel dezbinarea, neutralizarea socializării. Pur și simplu desemnează un alt joc care la rândul lui se bazează pe alte reguli. Un joc ce poate fi considerat o oprtunitate, un joc ce va avea un final, dar în special, un joc pentru care moralitatea este transformată.
Autor: Denisa Șandor – Redactor GOJDIȘTII