Autor: Horbacs Johanna
Priveam coloritul zenitului si incercam sa nu ma las prinsa in dansul feeric al
norilor pufosi ce-si etalau tinutele de vară cand mai multe intrebari mi-au
străfulgerat gândurile. Cine se joaca cu materia ce ne inconjoara plămădind
atatea creații mirifice sau demonice in jurul nostru?De ce ne asemănam dar si
deosebim unii de alții indiferent ca suntem obiecte însuflețite sau nu, fiinte pline
de viata sau anoste, piese decorative pe aceasta scena a vietii sau bucăți de puzzle
dintr-o taină, iluzie sau vis?
O veverita jucăușă s-a așezat pe umărul meu.Ii simt puful atingandu-mi lobul
urechii. Ce sa fac sa nu o speriu? Ea imi citeste gândurile și.... începe sa mi
vorbeasca:
- Știai ca cine se aseamănă se adună?
Inima mea s-a oprit pentru câteva secunde surprinsă sa aud o veverita
vorbindu-mi.Natura si animalele iti vorbesc, asculta-le povestea, faci parte din
viata lor asa cum si ele fac parte din viata ta.Acestea sunt sfaturi primite de la
mama mea si aducandu-mi aminte de ele am prins curaj sa dialoghez cu
îndrăzneața veveriță.
- Te asemeni cu oamenii care împart aceleași pasiuni ca tine,a continuat veverița.
- De ce?am interogat-o eu.
- Pentru ca sunteti creați din același aluat.Cand ai fost conceput ai primit câte un
pic din tot ce te inconjoara: apa, piatra, pământ, sentimente și emoții pozitive ,
negative si toate acestea pentru a fi cat mai diversificat,sa nu te plictisești in
odiseea ta pe pamant. Mie imi place libertatea, sunt îndrăzneață, curioasă dar si
jovială de aceea te-am intalnit pe tine,copil frumos si am simtit sa iti vorbesc .
Dacă tu nu erai o parte din mine si eu nu eram o parte din tine azi nu trăiam
împreună aceste clipe de neuitat. M-as fi catarat in alunul din fata noastra si de
acolo in taină ti-as fi analizat mișcările.
- Imi place sa dansez , sa ma catar, sa pictez si daca stau sa ma gandesc si
persoanele care ma înconjoară au aceleași preocupări ca mine...deci ne
asemănam , i-am raspuns eu.
- Dar de ce esti singura ? m-a intrebat veverita.
- Am dorit sa ma plimb nederanjata de nimeni. M-am certat cu prietena mea si
sentimentul de remușcare nu imi da pace.
- De ce v-ati certat?
- Motiv pueril, nu am vrut sa ne jucam un joc propus de ea pentru ca nici ea nu a
vrut sa ma lase sa ii plimb câinele.
- Aaaa deci ai vrut sa te razbuni!
- Păi si ea a fost răutăcioasă cu mine.
- Si tu ai considerat că trebuie sa ii plătești cu aceeași monedă?
- Cam da...
- Ei vezi, va asemanati de aceea sunteti prietene, aveti fiecare un pic din fiecare...
bunatate, egoism, sentimente de vinovăție sau remușcare...
- Te las acum. Trebuie sa plec la familia mea . Cu siguranță mă așteaptă. Este ora
mesei. O zi frumoasa în continuare îți doresc și a dispărut ca o nălucă.
Discuția mea cu mica creatură m-a ajutat sa înțeleg ca sunt un pic din tot ceea ce
întâlnesc.
Sunt o particulă din stânca pe care o escaladez în sezon estival încărcându-mă cu
energie pozitivă. La fel ca această rocă îndur intemperiile vieții și nu-mi plâng de
milă.
Sunt un pic din buchetele de flori dăruite persoanelor care îmi veghează pașii în
viață. Florile delicate își deschid petalele mângâiate calin de săgețile de foc
lansate de mingea aurie a bolții cerești. Aidoma petalelor mă deschid și eu dând
frâu liber sentimentelor. Atunci când sunt in preajma persoanelor care îmi fac
viața mai frumoasă.
Sunt apa ce cutreieră muntii infruntand stancile ascuțite și strecurandu-se
printre trunchii copacilor căzuți la datorie în nopțile cu furtuni nestavilite.
Sunt vantul ce adie lin culegand cu nesaț povesti demult uitate.
Sunt o pasăre in zbor ce isi intinde aripile dornică sa cucerească necunoscutul si
sa descopere misterele vieții.
Sunt o parte din cele două astre indispensabile universului in care trăim pentru
ca si eu ființa unică dar nemuritoare am rostul de a lumina cumva intr-un fel viata
semenilor mei.
Sunt ceea ce sunt pentru că sunt.