INTERVIU CU DOMNUL PROFESOR SADOVEANU VLAD
Autor: Bîte Francesca-Maria – redactor GOJDIȘTII
Continuăm seria interviurilor cu profesorii școlii noastre, alături de distinsul domn profesor Sadoveanu Vlad. Am avut plăcerea de a-i adresa următoarele întrebări, dumnealui fiind atât profesorul, cât și dirigintele meu. Dânsul reușește să ne apropie nu numai de matematică ci și de adevăratele valori care contează în viață, precum corectitudinea, sinceritatea și modestia. Folosind o metodă de predare care se bazează prioritar pe claritatea explicațiilor oferite, domnul profesor se asigură întotdeauna că întelegem raționamentul logic al problemelor rezolvate. Sub îndrumarea sa, elevii se îmbogățesc prin cunoștințe esențiale pe care le vor păstra de-a lungul timpului, chiar și dincolo de băncile școlii.
1. V-ați dorit întotdeauna să deveniți profesor sau ați avut alte planuri pentru viitor?
,,Probabil o să sune ciudat, dar nu și nu. Ca elev, matematica a fost singura materie care m-a atras cu adevărat, sentiment întreținut pe parcurs și de rezultatele la olimpiade și concursuri. Așadar, după absolvirea liceului, alegerea să urmez facultatea de matematică a venit oarecum natural-simțeam că era ceea ce mi se potrivește. Odată pornit pe acest drum, a profesa în învățământ era singura opțiune realistă în România...cel puțin la vremea aceea. Observ că lucrurile au evoluat în bine între timp, iar acum există și alte oportunități tentante de carieră pentru absolvenții de matematică.
Am avut privilegiul ca, de-a lungul timpului, să învăț de la oameni de calitate-atât din punct de vedere profesional, cât și al caracterului. Aici nu pot să nu îl menționez pe tatăl meu, dar și alți profesori de la Universitatea ,,Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca sau profesori din SUA cu care am colaborat în perioada doctoratului-conducător de lucrare mi-a fost prof. Dr. Eduard Kirr, absolvent al colegiului nostru. Fără să îmi propun neapărat, cred că am luat ceva de la fiecare și nu a ieșit tocmai rău...așa zice lumea.
Mărturisesc că au fost momente când am simțit că poate trebuie s-o apuc pe alt drum, dar m-am convins de fiecare dată că nu e ceea ce mi se potrivește și m-am întors mereu la ,,prima dragoste”. Meseria aceasta poate fi extrem de taxantă atunci când te străduiești să o faci cum trebuie și vine cu o responsabilitate imensă, dar și cu genul de satisfacții pe care nu le poți găsi nicăieri altundeva.”
2. Ce senzație ați avut anul trecut, revenind în Gojdu într-o altă postură, de profesor și diriginte?
,,Nu am perceput revenirea în Gojdu ca pe ceva ieșit din comun (am mai fost profesor aici un an, pe la începutul carierei).
Ce știu însă e că, fiindcă sistemul e de așa natură, e o oportunitate cu care nu te întâlnești ușor, indiferent cât de bun sau pregătit ești în meseria asta. Așadar, le sunt recunoscător celor care au considerat de cuviință să-mi deschidă o ușă la care nici măcar nu bătusem.
Tradiția acestui colegiu implică niște standarde care se potrivesc cu modul în care eu percep meseria de profesor, așa că pot spune că sunt privilegiat să fiu într-un loc în care să am cu cine colabora și unde sunt încurajat să-mi fac treaba așa cum cred eu de cuviință.
Postura de diriginte e în schimb, ceva inedit. Nu știu în ce măsură mi se potrivește (înclin să cred că ,,performez” mai eficient ca profesor), dar încerc să mă achit de sarcini cât de bine pot. Probabil nu m-aș fi înhămat la asta dacă mi s-ar fi dat de ales, însă așa cum stau lucrurile, mă bucur că am găsit un colectiv (atât elevi, cât și părinți) cu care rezonez fără dificultăți.”
3. Ce diferențe vedeți între elevii de astăzi și cei din generația dumneavoastră? A schimbat timpul abordarea lor față de învățare și față de profesori?
,,Au trecut peste 20 de ani și e normal să existe unele diferențe. Asta e probabil o întrebare mai potrivită pentru un sociolog, dar aș nota că și datorită accesului mult mai facil la informație, elevul de azi e mai adaptabil și cu mai multă intuiție și simț practic, dar parcă s-a pierdut din capacitatea de concentrare și atenția la detalii. Având în vedere că peisajul e cu totul altul decât cel de pe vremea când eram eu elev, per ansamblu e, cred eu, un progres.”
4. Ce discrepanțe sunt între modul de predare al matematicii în SUA față de cel din România? Ați adus cu dumnevoastră acasă o parte din acea experiență?
,,În SUA am predat în învățământul universitar, deci evident sunt niște diferențe. Atunci când tu și ceilalți plătiți în jur de 30.000 $/an ca să studiați, nu îți permiți să faci mofturi în timpul cursurilor sau să nu tratezi lucrurile cu seriozitate. Ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost modul foarte strict în care era tratată corectitidinea, tentativele de fraudă fiind pedepsite extrem de dur. Altfel, atmosfera e în general mai relaxată, inclusiv în ceea ce privește modul în care studenții li se adresează profesorilor.
Cel puțin până la un anumit nivel, senzația a fost că standardele de predare a matematicii sunt mai superficiale acolo, deci n-am fost neapărat impresionat. Am învățat, în schimb să am mai multă răbdare (nu sunt convins că asta lucrează în favoarea mea....sau a elevului aici) și să încerc, acolo unde se poate, să ofer și o abordare intuitivă a unor noțiuni, pe lângă cea teoretică.”
Îi mulțumim domnului profesor pentru timpul acordat și pentru deschiderea cu care a răspuns la aceste întrebări. În calitate de elevi ai Colegiului Național ,,Emanuil Gojdu”, ne simțim onorați să îl avem pe domnul profesor Sadoveanu Vlad în corpul didactic al școlii noastre. Prin dedicarea sa, elevii sunt încântați să deslușească tainele matematicii și să își dezvolte capacitățile logice și analitice.
Comments