top of page

Clubul de psihologie: dincolo de cortina psihicului tău



Autor: Berger Sara – redactor GOJDIȘTII


Ce este psihologia?

Definind concis psihologia, aceasta este știința care studiază ansamblul comportamental și procesele mintale ale ființei umane, având psihicul ca ax central. Făcând abstracție de vârstă, psihologia, dar mai ales obiectele sale de studiu, sunt omniprezente în viața noastră, șlefuindu-ne relațiile interumane, infiltrându-se cameleonic în capsula individuală, unde-și exercită efectele halucinogene nefaste sau, dimpotrivă, revelatoare și purificatoare, adesea sfâșiind certitudinile, dizolvând armonia în haos.

Totuși, dincolo de țesătura de paradoxuri ce ne învelește sinele, dăinuie enigme pe care psihologia le elucidează, răni sângerânde pe care, cu timpul, le cicatrizează, baricade pe care le fortifică, metamorfoze pe care le prilejuiește, spulberând și unificând unități ale universului nostru interior, precum un creator insațiabil, veșnic nesatisfăcut de produsele confecționate.

Cert este că psihologia se constituie într-un incontestabil dualism, iar manevrarea ei este artă pură, motiv pentru care cunoașterea ei, măcar elementară, este esențială pentru fiecare dintre noi. Odată înțeleasă, această știință fascinantă descifrează pergamentul hieroglific al sinelui și te ajută să-ți redobândești autonomia, să-ți cucerești imperiul gândurilor, al emoțiilor sau, cel puțin, să ajungi la un consens cu „demonii” tăi și să devii un veritabil ajutor și pentru cei dragi ție. Nu-i poți vindeca pe ceilalți atâta timp cât sângele necoagulat al rănilor tale picură în sufletele lor. Iar alternativa de a-ți goli rezervorul pentru a-l umple pe al altora este, odată perpetuată, o jertfă cruntă. Și, efectuând calculele... conotativ vorbind, se realizează un simplu transplant: unul se seacă, celălalt absoarbe.


Despre clubul de psihologie...

Ospitalitatea lezată a societății o transformă adesea în opusul acelui spațiu reconfortant și sigur pe care toți îl râvnim, acel loc în care renunțăm la inhibiții, în care ne etalăm coloritul inedit al personalității fără teama criticii și în care, cu alte cuvinte, avem cutezanța de a fi noi înșine, dincolo de fortăreața sufletului. Dacă și tu rătăcești în căutarea acelui colțișor de rai în școala noastră, să știi că toate cărările converg în sediul clubului de psihologie.

            În fiecare vineri, de la 14:30 în incinta Students’ Hub, ambientul  vivace te așteaptă cu brațele larg deschise să te alături unor sesiuni interactive și educative de dezbatere liberă, ce îmbină utilul cu plăcutul sub patronajul colegilor noștri joviali, ce oferă un plus de nuanță materiei din programă, închegând-o cu interesele diverse ale elevilor pentru afluenții psihologiei.

            Pentru a oferi o perspectivă panoramică asupra esenței clubului, am avut onoarea de a-i intervieva pe fondatorii acestei inițiative promotoare a spiritului gojdist, Andrei Iaz, elev în clasa a XII-a A, respectiv Octavian Boji, elev în clasa a X-a B, a căror pasiune mutuală pentru această știință a devenit sămânța unui proiect remarcabil, în cadrul căruia au devenit călăuzele altor tineri avizi de cunoaștere.


1.      Cum v-ați descoperit pasiunea pentru domeniul psihologiei?

A: Mi-am rupt piciorul în clasa a 7-a și am stat o lună acasă, timp în care am folosit aplicații de antrenament cognitiv. De acolo, am ajuns la aplicații de mental health. După aceea, am început să citesc despre sănătatea sistemului psihic, despre bias-uri, despre manipulare, și după ce am vizionat Yanxi Palace, am început să fiu tot mai pasionat de mintea umană. După ce am cunoscut-o pe doamna Mincic, și am mers la câteva ore de consiliere, am trecut de la „X spune despre mine, deci e adevărat”, la „X spune despre mine, e doar o opinie”, am devenit mult mai operativ și am început să mă controlez mult mai bine, și să reflectez mai bine, ceea ce m-a ajutat să-i ajut pe alții. Am descoperit cu stupoare câte probleme și insecurități au oamenii din jurul meu, și am decis că vreau să studiez mintea umană, în toată complexitatea sa debordantă.


O: Eram pasionat de psihologie de mai mulți ani, mai mult despre minte, dar acum câțiva ani am primit o carte de psihologie, “Introducere în Psihologie” de Mielu Zlate (cine știe, cunoaște). După mai multe luni în care eu și persoanele din jurul meu am avut parte de mai multe greutăți am ajuns să mă gândesc la motivul de la care pot apărea anumite reacții și la cum anumite evenimente pot modela comportamentul și conduita unei persoane. Așa am devenit interesat și chiar pasionat de psihologia clinică (ramura psihologiei care se ocupă cu sănătatea mintală). Totodată, doamna Mincic mi-a arătat despre ce este vorba în acest domeniu, dintr-o perspectivă practică, și în cele din urmă am decis că doresc să urmez o carieră în acest domeniu.


2. În optica voastră, care este viitorul psihologiei în societatea actuală?

A:  Psihologia o să fie mereu prezentă, atât timp cât oamenilor li se va permite să caute fericirea autentică, fără să recurgă la soluții chimice rapide (droguri sau antidepresive, același lucru, minciuni care ascund emoțiile și amână schimbările în stilul de viață și gândire). Dacă industria medicală va câștiga, sănătatea mintală va fi cumpărată de la farmacie. Antidepresivele vor deveni la fel ca toate celelalte medicamente care rezolvă temporar o problemă, dar generează alte 4-5 dând naștere unui cerc vicios. Psihologia, deci, va avea două roluri. În primul rând, va contracara afirmația medicală conform căreia "organismul nu se poate vindeca singur", demonstrând că multe afecțiuni sunt de natură psiho-somatică. De exemplu, stresul poate duce la probleme cardiace și digestive, care pot dispărea odată cu gestionarea acestuia. Un studiu recent a arătat că percepția asupra trecerii timpului poate influența viteza de vindecare a rănilor. Al doilea rol va fi de a realiza experimente în colaborare cu cercetători din diverse domenii, pentru a înțelege efectele unor proiecte pilot în educație și societate, și pentru a le susține sau a le contesta. De exemplu, s-a constatat că WiFi-ul cauzează probleme precum depresie sau anxietate. La fel, trebuie evaluată eficiența metodelor de predare și evaluare. Examenul tip grilă s-a dovedit nepractic pentru o evaluare corectă.


O: În ultimele decenii s-a observat o creștere abruptă în popularitatea domeniului și o astfel de popularizare va continua mai ales la noi în țară, deoarece tot mai mulți tineri încep să realizeze că sănătatea lor mintală este la fel de importantă ca cea fizică și își doresc ca aceasta să nu mai fie tratată cu indiferență de către cei din jur și mai ales de către decidenți. Psihologia este o știință foarte nouă, veche de nici 200 de ani, de la Wilhelm Wundt încoace, și este o mare probabilitate ca o mare parte din teoriile dezvoltate până acum să fie dovedite greșite, spre exemplu unele teorii ale lui Freud (nu dezvoltăm, se știe de ce). Așadar, accentul trebuie să se pună pe partea de cercetare, și studiile să aibă ca scop găsirea unor remedii sau purul avans științific (calitate peste cantitate), nu propria popularitate sau propriul avans profesional. Sper ca mai mulți tineri să devină interesați de acest domeniu, chiar dacă nu vor urma o astfel de carieră, dar măcar cu simplul scop de a-și îmbunătăți propria sănătate psihologică, la fel cum ne documentăm legat de cea fizică.


3. Cum considerați că influențează cunoașterea psihicului raportarea la sine?

A: Mulți oameni navighează situații zilnice fără să-și cunoască dedesubturile, încearcă să interpreteze realitatea prin ochelarii insecurităților și acumulează frustrări pentru că nu știu de ce se comportă într-un anume fel, de ce îi enervează brusc anumite idei (Freud le-a zis de ce), de ce le place de cineva și le numesc pe toate „ceva ciudat”, „fluturi în stomac”, „mă mai apucă”, sau „îmi vine automat”. De fapt, cauzele-s clare, și le-ar putea accesa dacă și-ar acorda puțin timp. Și dacă s-ar cunoaște pe sine, nu ar mai face one-upping, un fenomen foarte frecvent care îi poate îndepărta pe ceilalți. De fapt, e nevoia de a impresiona. Dacă s-ar cunoaște pe sine, ar putea să-și țină judecata clară în fața manipulării, ar putea să fie originali fără frică de excludere din „grupulețul de prieteni”, ar putea face atâtea dacă ar trece de la „Ce spune lumea” la „Stai puțin, eu cum gândesc în momentul ăsta?” 


O: Cunoașterea psihicului se poate referi la mai multe lucruri, dar anumite personalități care se ocupau chiar cu asta au fost filosofii greci, un exemplu concret fiind Socrate, care a dezvoltat modelul întrebărilor socratice. Ele au fost mai mult folosite în scopuri de comunicare și de înțelegere a subiectului stabilit în dezbateri informale. Aceeași tehnică, puțin adaptată, poate fi folosită și în analizarea propriului comportament, direcționându-ne spre autocunoaștere și înțelegerea sinelui. Astfel, după evenimentele care nu ne aduc un rezultat favorabil/preferat o variantă ar fi să ne întrebăm cum s-a ajuns aici continuând șirul întrebărilor până ajungem la un răspuns satisfăcător sau măcar rezonabil. Așa putem să devenim în timp mai puțin reactivi la insulte, comentarii, critică sau certuri, fiindcă este doar de ajutor, să posedăm o perspectivă calmă și controlată, chiar dacă nu putem mereu să ne menținem această mentalitate. Totodată, putem să devenim mai împăcați cu noi înșine și să fim pregătiți să facem progrese pentru a ne îmbunătății pe noi pe plan psihologic, mental, mintal (da, sunt 2 termeni diferiți :)), social și emoțional.

 

4. Ce anume a motivat decizia de a înființa clubul de psihologie și ce impact aspirați să aibă asupra tinerilor gojdiști?

A: Am cunoscut o persoană cu care am discutat inițial despre psiho, și apoi despre tot mai multe domenii, descoperind în Octa ceva nou și ceva unic. Am devenit „partners in crime”, și după comrades, iar el a venit cu ideea să deschidem un Club de Psihologie. Mi s-a părut foarte frumos, să le dăm persoanelor din școală oportunitatea de a avea un spațiu sigur, în care să exploreze această posibilă pasiune, să folosească gândirea creativă pentru a veni cu idei, să pună întrebări, să afle răspunsuri, și să apeleze la gândirea critică pentru a dezbate probleme fără să audă iar: „lasă gânditul, recită formule, lasă gânditul, recită comentarii, lasă gânditul, desenează ca la facultate”. „Vrei formule? Ia formule: Eu + psiho - frică = smart + fericit. Tu - timp de meditație - introspecție - timp liber + teme = nota 11 + depresie + pierdut în spațiu”.


O: Aș minți dacă aș spune că interesul personal nu a constituit o parte din motivul responsabil pentru fondarea clubului, dar și interesul meu de a putea disemina altor colegi interesați informații legate de mental health, psihologie și alte curiozități a jucat un mare rol în voința necesară pentru începerea acestui club și pentru menținerea lui. În viitor îmi doresc să devin un profesor universitar de psihologie clinică (sper că nu se va schimba în curând) și mi s-a părut că ar fi o oportunitate de a-mi exersa ‘skillurile’ inexistente de predare. În plus, ne dorim ca prin acest club să putem ajuta mai mulți elevi din școală să-și găsească o mică comunitate, un grup, în care se pot exprima liber despre subiecte care îi pot preocupa zi de zi (e.g. sănătatea mintală). Sperăm că prin acest club să se formeze un mic spirit de tradiție, ceva care să se mențină și după plecarea noastră din școală, ceva care să-i poate face pe cei participanți să se conecteze mai bine cu colegii lor din alte clase sau din ani diferiți.


5. Dacă ar trebui să sintetizați obiectivele clubului în 3 cuvinte, care ar fi acelea?

A: Informare, autocunoaștere, explorare.

O: Autodezvoltare, colaborare, învățare.


6. Ce îndemn ați avea pentru elevii ce nutresc ambiția de a-și construi o carieră în domeniu?

 A: “Nu toți poate. Uneori e greu, alteori nu e ușor.” Și dacă pentru a trata bolile unei pompe cu 4 camere (inima) ne trebuie 11 ani de medicină, atunci pentru a trata problemele celui mai complex sistem pe care l-a întâlnit omenirea vreodată trebuie să avem mintea deschisă. Apar zilnic lucruri noi și cine știe ce te poate ajuta. Oricum, să se asigure întâi că se vindecă ei de insecurități (da, știu, zic des de asta, pentru că de aici pornesc toate problemele) și de prejudecăți. Dacă vine un pacient la tine că vrea să se facă hairstylist pentru căței și pe tine te pufnește râsu’, sau că are impresia că are ceva sub pat, pe tine te-au bătut părinții când erai mic pe tema asta și tu îi spui „ești fraier, n-ai nimic sub pat, termină” (că na, așa a zis și tata și așa zici și tu), faci mai mult rău. Și asta se aplică în viața de zi cu zi: pentru a ajuta o persoană, nu o poți trage în universul tău, cu forța. Aia nu e terapie, e manipulare, veniți că vă dau cărți pe tema asta. Dacă vrei să îl ajuți pe altul fără să-l manipulezi, atunci trebuie să intri în universul lui, să iei adevărul lui ca adevăr comun, și să pornești de acolo. „Ce te face să crezi că ai ceva sub pat?” e mai util. Niciunul dintre noi nu are acces la realitate, totul e interpretare, dar interpretările unora sunt mai bazate pe realitate. Stay sharp.

 

O: Tot timpul am fost de părere că dacă dorești să construiești ceva, orice (în cazul acesta, o carieră), trebuie să ai o bază, să cunoști de unde a început totul (poate nu chiar tot, dar înțelegeți ideea). În cazul psihologiei e simplu, manualul de psihologie conține introducerea în psihologia cognitivă și fără a o înțelege nu poți avansa în niciun fel în alte ramuri. Asta nu înseamnă că nu vă puteți documenta legat de alte subiecte (e.g. psihologie clinică, educațională, socială), dar câte puțin, pentru că fără a înțelege ce e conștiința, percepția, memoria, temperamentul, caracterul, ș.a.m.d. nu vei putea să înțelegi alte teorii, cum ar fi terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT). În același timp, nu vă limitați la informația pură, creați și dezvoltați lucruri noi, veniți cu idei și lucrați cu oamenii din jurul vostru pentru a vă pune în aplicare proiectele, fiindcă într-o carieră legată de psihologie (sau în orice carieră de fapt) nu vei fi niciodată singur și va trebui să colaborezi cu alte persoane, fie că sunt pacienți, colegi, elevi. Ieșiți din zona de confort prin propriile inițiative, iar aici nu mă vreau să mă laud, dar vă puteți crea propriul eveniment, legat chiar de psihologie, cu puțin ajutor și niște îndrumare, așa cum o fac și eu (interesting information coming soon) și informați-vă de la experți (Mrs. Mincic is always there). Nu așteptați ca informația, sau mai ales experiența, să vină singure la voi. Căutați, creați (nu doar participați), comunicați, colaborați și niciodată nu vă opriți din învățat!


            Le mulțumesc colegilor noștri pentru implicarea și disponibilitatea lor, dar mai ales pentru profesionalismul emblematic pe care nu au ezitat să-l etaleze în răspunsurile lor substanțiale și vă invit să vă alăturați lor în navigația pe fluxul sinuos, dar revigorant al psihologiei, în fiecare vineri de la ora 14:30, în incinta Students Hub, un spațiu în care supurează ideile și curiozitățile înaripate, izvorâte din străfundurile sinelui, ce-și află în sfârșit refugiul în măduva acelei comunități de tineri ageri și creativi, dar mai ales bravi, fiindcă la baza oricărei călătorii zace cutezanța – tremurândă și sfioasă – de a-ți asuma riscul acelui naufragiu pe insula ororilor lumii (reflexii ale traumelor și leziunilor sinelui, fiindcă realitatea exterioară este o simplă proiecție plastică a realității subiective). Trebuie să te încumeți să te scufunzi în infern, să te îneci cu cenușa aripilor tale arse pentru a renaște din ea. Noroc că psihologia înmagazinează în colecția ei câte un remediu pentru toate.


Autor: Berger Sara – redactor GOJDIȘTII

10 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page