Șandor Ana - Locul II, secțiunea poezie



Autor: Ana-Maria Ștefania Șandor


Cioburi dintr-o ființă


Omul – o ființă sculptată din pământ,

Din lutul magic și ceresc,

Însuflețit cu harul îngeresc,

Legat de-un loc și-un crezământ.

Pământ, sortit s-ajungă în mormânt,

Trăiește în această lume

Alergând dup-un renume

Până-n clipa când e suflat de vânt.

Pământul e-un element sfânt

Păstrând într-ale sale adâncuri

Mii și mii de mozaicuri

Ale trecutului răsfrânt.


„Gândesc, deci exist” spunea cândva un filozof...


Dar dacă eu vin din pământ

Și-l am pe-acesta așezământ

Gândul meu nu poate fi decât autotrof.

Văzând, simțind, trăind

Printr-ale trecutului fărâme,

Gândul meu stă să se dărâme :

E-un biet amestec lipăind.

Ciob cu ciob, bucată cu bucată,

El se clădește-ncet din ce-a văzut,

Dar e totuși unic, de necrezut,

Precum o fortăreață complicată.


Autor: Șandor Ana-Maria Ștefania

10 views0 comments