Autor: Medeea Rotariu - Redactor GOJDIȘTII
Cu toții am dori o carte care să ne dea formula magică pentru a fi productivi, a ne îndeplini țelurile și a fi mândri de noi la finalul fiecărei zile pentru munca depusă. Ei bine, această formulă nu există. Probabil cartea care se apropie cel mai mult de această idee este „Atomic Habits”, de James Clear.
Am citit recent cartea și pot spune că nu e ceea ce m-am așteptat să fie, dar e lucrul de care avem nevoie. Nu există o formulă universală, pentru că procesul de construire a obiceiurilor productive este și trebuie să fie unul lung și personalizat. Trebuie să îndrăgim de procesul de dezvoltare și toate eforturile pe care le facem ca să devenim în fiecare zi mai buni.
M-am gândit că aș putea extrage câteva idei principale și să le adaptez la viața zilnică a unui elev. Cred că prima și una din cele mai importante e viziunea asupra obiceiurilor noastre.
După cum am spus și mai sus, formarea unor obiceiuri pozitive și eliminarea celor negative sunt procese de durată. Ca un obicei nou să apară, e nevoie de 50 de repetări în medie. Totuși, dacă privim lucrurile astfel, avem tendința de a ne simți copleșiți. O veste bună e următoarea: nu e nevoie de o schimbare drastică într-un timp scurt. Dacă suntem în fiecare zi cu 1% mai buni decât ziua precedentă, după un an suntem de 3,65 ori mai buni decât la începutul anului.
Un factor pe care nu îl luăm mereu în seamă este faptul că evoluția nu e un proces uniform. Dacă ar fi să ne închipuim un sistem de axe, noi vedem îmbunătățirile și succesele ca pe o dreaptă oblică. Natura ne arată că nu e așa. Un cub de gheață nu se topește deloc dacă creștem temperatura de la -4 grade Celsius la -3, apoi -2, -1, dar la 0 grade începe să se topească. O singură treaptă, de la -1 la 0 grade, face o diferență uriașă. Bambusul crește foarte lent în primii 5 ani, apoi atinge 30 metri în șase luni. Graficul succesului în funcție de timp nu e o dreaptă, e ușor convex. Crește puțin și apoi explodează. Acest fapt e foarte important, pentru că avem tendința să facem eforturi, să nu vedem rezultatul imediat și să ne descurajăm, când, dacă am fi continuat, la un moment dat s-ar fi produs schimbarea uriașă.
O altă greșeală pe care o facem mulți e felul în care gândim despre obiective. Spunem „Vreau să învăț productiv, fără să îmi verific constant telefonul” sau „Voi mânca mai sănătos”, dar aceste fraze nu ne împing să acționăm. În schimb, am putea prelua identitatea în felul următor: „Sunt genul de persoană care învață productiv” sau „Sunt o persoană care are un stil de viață sănătos.” Nu „așa vreau să fiu”, ci „sunt”. Preluarea acestor trăsături ca parte a identității noastre le stabilizează în rutină.
James Clear stabilește 4 reguli de bază pentru formarea unui obicei nou. Primul se referă la indiciul care trebuie să fie vizibil- de exemplu, vreau să fac sport regulat, îmi voi așeza salteaua la vedere; vreau să citesc în fiecare seară, voi pune cartea pe noptieră. Nu vreau să stau pe telefon când învăț, nu îl pun pe birou. A doua regulă se referă la acțiune, care trebuie să fie atractivă. Un lucru plăcut e mai ușor de făcut, deci perspectiva asupra acestuia este cea care trebuie schimbată. A treia regulă este: acțiunea trebuie să fie ușor de executat. Aici intervine regula celor două minute, pe care o voi detalia mai jos. Ultima regulă afirmă că, desigur, acțiunea trebuie să fie recompensată, fie că e vorba de o recompensă mare dată de altcineva- un premiu la un concurs, o notă- sau de una mică pe care ne-o dăm noi înșiși.
În această carte sunt detaliate și procedee practice de stabilire a unui obicei, astfel că voi analiza câteva în contextul vieții și muncii oricărui elev. Prima este stratificarea rutinei: după [obicei actual] voi face [obicei nou]. Personal, am aplicat mult această regulă și vă asigur că funcționează. Un obicei nou se stabilește mai ușor dacă e legat de unul deja existent. Să luăm de exemplu rutina de seară: „După ce îmi pregătesc ghiozdanul pentru a doua zi, în fiecare seară voi citi cel puțin 15 pagini.” De asemena, e important să nu ne stabilim ceva imposibil de făcut zilnic, ca de exemplu „voi citi 100 pagini”, ceea ce ne duce la a doua idee: regula celor 2 minute. Să ne închipuim că trebuie să învățăm, de exemplu, la matematică sau biologie sau orice altceva, și nu reușim să ne așezăm la masă să lucrăm, astfel că procastinăm. Putem spune „Citesc 2 minute lecția” sau „Citesc o pagină.” Există marea posibilitate să continuăm de acolo, pentru că am reușit să începem munca, iar începutul e cel mai greu. Dar chiar și dacă nu facem mai mult de atât, e mai mult decât nimic, deci nu avem de pierdut.
În final, desigur că un partener de angajament mărește șansa de reușită, la fel cum o face și scrierea sarcinilor într-un carnet, ca un fel de contract pentru noi înșine. Nu aș avea cum să cuprind într-un articol toate ideile detaliate ale autorului, astfel că vă încurajez să cititți cartea. Vă promit că există cel puțin o idee pentru fiecare, pentru a ne ajuta să fim mai productivi.
Comments